Vara pentru noi înseamnă tabere de recuperare activă. An de an cunoaștem noi utilizatori de scaune rulante și luăm parte la procesul lor de dobândire a abilităților necesare unei vieți independente sau semi-independente, alături de instructori și kinetoterapeuți, conform unei evaluări inițiale a abilităților fiecărui participant.

,,Este foarte important ca un instructor să fie în scaun rulant, deoarece te învață foarte mult prin puterea exemplului propriu.” – Ioana Sorina

Fiecare zi presupune activități diferite, dar care au același rol: îmbunătățirea vieții în scaun rulant prin creșterea gradului de independență. Așadar, îți povestim cum arată pentru noi o săptămână de tabără la Văratec.

Diminețile încep cu înviorarea în aer liber, prin exerciții care se desfășoară în sincron cu toți participanții. Facem exerciții pentru mâini, umeri, gât și stretching, iar după ce ne asigurăm că nu am neglijat nici o articulație, învățăm cum să eliberăm presiunea pentru a reduce riscul de formare a escarelor.

Prezentările despre sănătate și drepturi fac și ele parte din activitățile taberei. Vorbim despre poziția corectă în scaun rulant, prevenirea escarelor, drepturile persoanelor cu dizabilități, dar discutăm și pe baza altor subiecte propuse de participanți.

Pentru că utilizarea unei perne corecte face parte din măsurile de prevenire a escarelor, trecem la  evaluarea cu BodiTrak, sistemul de testare a presiunii, despre care am povestit într-un articol dedicat. Când evaluarea ne indică un risc crescut de formare a unei escare, înlocuim perna inițială cu o pernă potrivită, care îmbunătățește verdictul reevaluării.

,,Dacă nu exersezi, n-ai cum să reușești.” – Vasile O.

Exersăm, împreună cu instructorii de viață independentă și kinetoterapeuții, transferul din și în scaun, echilibrul pe două roți, evitarea obstacolelor, urcarea, coborârea rampei și a unei trepte. Împreună, stăpânirea acestor tehnici face posibilă deplasarea independentă în scaun rulant, inclusiv pe teren accidentat.

Învățăm sau îmbunătățim tehnicile de transfer din și în scaunul rulant, cu sau fără a folosi o placă de transfer. Până la finalul taberei, exersăm de câte ori este necesar pentru a ne asigura că este realizat în siguranță. Poți vedea aici toate detaliile importante de care trebuie să ții cont pentru a evita incidentele nedorite.

,,Ai să-ți amintești peste trei ani că ai învățat să stai pe două roți,

dar tot ai să-ți amintești contextul în care ai învățat.” – Roxana S.

Și relaxarea face parte dintr-un proces de învățare eficient, așadar transferul din scaun în mașină și invers a fost exersat pentru călătoriile noastre spre mănăstiri și spre Piatra-Neamț, unde am privit orașul din telegondole și ne-am plimbat cu caiacele și hidrobicicletele, o ocazie diferită de a îmbunătăți echilibrul.

Jocurile ne-au unit în fiecare seară. Cornhole a fost jocul-vedetă, care a adus la suprafață spiritul competitiv al întregului grup și s-a lăsat cu multe strigăte, încurajări și puncte adunate.

“Am alergat cât n-am alergat în 23 de ani.

Eram mult prea extaziată.” – Roxana S.

Pentru marea majoritate, a fost o premieră sesiunea de Baba Oarba, când utilizatorii de scaune rulante se fereau de jucătorul legat la ochi care nu era un utilizator de scaun rulant. Marea provocare a acestui joc a fost evitatul obstacolelor sau, mai exact, a celorlalți participanți, într-un timp foarte scurt și cu o viteză de reacție bună. A fost momentul care ne-a dus înapoi în timp, amintindu-ne cum se simțeau jocurile în copilărie.

Tabăra s-a încheiat, însă am rămas cu poveștile participanților, care încă parcurg drumul lor spre o viață independentă.

Roxana S., utilizatoare a unui scaun rulant din primii ani de viață, ne-a povestit parcursul ei spre o viață semi-independentă. Primele ei amintiri sunt din perioada de conștientizare a propriei persoane, când ,,Îi întrebam continuu pe mama și pe tata de ce ei pot să meargă și eu nu pot. Ulterior, cu adevărat am înțeles care a fost situația… Nu-i ceva ce se putea accepta ușor (…)” – ne spune Roxana. În prezent, își dorește să devină terapeut și să fie independentă. Vrea să cunoască libertatea și să își depășească fricile. Să aibă un loc stabil și să evolueze. Poți asculta integral interviul cu Roxana aici.

Vasile O. folosește un scaun rulant în urma unui accident de muncă, care a avut loc în urmă cu 22 de ani: în timp ce lucra în interiorul unei fântâni, o găleată a căzut și i-a fracturat coloana. Primii 2-3 ani au fost cei mai dificili, perioadă în care avea nevoie de ajutorul mamei lui în fiecare zi. Lipsa accesibilității zonei în care locuiește îi limitează libertatea, singurul loc în care își poate petrece timpul folosind un scaun rulant activ este acasă. Însă aici, Vasile se confruntă cu cea mai mare apăsare a lui, singurătatea. La finalul taberei, ne-a povestit cum ,,Parcă am așa, ceva, pe suflet. O bucurie… Și așa, pe acasă singur… măcar aici ai cu cine să vorbești una, alta, dar acasă cu cine să vorbești dacă nu ai cu cine?”. Ascultă povestea lui Vasile aici.

Ioana Sorina utilizează un scaun rulant de 7 ani, de când a fost implicată într-un accident, pe când stătea pe bancheta din spate a unei mașini de ocazie. O fracțiune de secundă a dus la o schimbare  bruscă și neașteptată, cu impact atât la nivel fizic, cât și emoțional, atât pentru Ioana, cât și pentru cei apropiați. În prezent, Ioana este terapeut în devenire și își dorește să ajute și alte persoane să treacă peste trauma unui accident. Se străduiește să fie activă și încă exersează echilibrul pe două roți pe care îl poate îmbunătăți. Urmărește povestea Ioanei.

Organizăm taberele de recuperare activă ca să creștem gradul de independență a cât mai mulți utilizatori de scaune rulante. An de an, alte persoane au nevoie de ajutorul nostru.

Donează online cu un simplu click aici.

Împreună schimbăm vieți în bine.

Îți mulțumim pentru că ne susții!