„Viața în scaun rulant e normală!”
Danei îi place să fie activă și independentă pe parcursul întregii zile: „bag hainele la spălat, scot uscătorul pe balcon, le întind, dau cu mătura, fac mâncare, mă duc la cumpărături, la poștă, oriunde trebuie să ajung.”
Prin felul ei, face ca toate lucrurile acestea să pară simple. Le îmbracă pe toate în naturalețe și drag de viață, două dintre trăsăturile ei principale, evidente de la prima vedere.
Pentru Dana, care acum are 36 de ani, faptul că folosește un scaun rulant nu e decât un fapt divers, printre altele. Așa e de când se știe, iar familia ei a tratat-o mereu ca pe ceilalți frați și a încurajat-o să facă ce își dorește.
Încă de la naștere, Dana nu a putut să își folosească picioarele. „Eu nu m-am considerat niciodată diferită. Copiii, ca orice copii, mă discriminau, strigau după mine, dar mie nu-mi lipsea nimic. Frații mei se jucau cu mine și asta îmi era de ajuns. Am făcut doar patru clase, pentru că ai mei nu m-au putut duce la școală, fiind departe, și nu am găsit profesori care să vină acasă. Dar am învățat engleză singură și restul învățam cot la cot cu frații mei. Mama mi-a zis tot timpul că nu există nu pot, așa că am învățat să fac o mulțime de lucruri.”
Pe Ioan, Dana l-a cunoscut pe internet, în urmă cu 14 ani. La vremea respectivă, locuia cu mama și frații în Harghita. Ioan a vizitat-o și a fost impresionat, așa cum spune el, de „viața pe care o are în ea”. S-au căsătorit și s-au mutat în Tălmaciu împreună. În casa lor, Dana și-a pus amprenta peste tot – la tot pasul dai peste un citat pozitiv, un autocolant vesel. Dana se simte bine aici și duce o viață firească, „nespectaculoasă”, cum spune ea. Oamenii i se par prietenoși, nu o fac să se simtă diferit.
Îi place să pescuiască și dă drumul peștilor prinși înapoi în apă. Nu ratează nicio ocazie de plimbare în natură și se bucură de culorile fiecărui anotimp. Iubește să meargă să asiste la meciurile de baschet și de fotbal, unde face galerie pentru echipele locale.
Din 2015, folosește scaunul rulant primit de la Motivation, care a înlocuit un echipament de mobilitate vechi, mult mai mare, greu și incomod. A învățat rapid să folosească noul scaun rulant, cu ajutorul echipei de la fundație, în tabăra de recuperare activă la care a participat. De atunci, a câștigat libertate și independență în deplasare. Nu a ratat nici ocazia de a participa la evenimente sportive, alături de #TeamMotivation, ca să demonstreze încă o dată că abilitățile contează.
Așa cum spune soțul ei, Ioan, „cu ea am învățat un lucru important: să nu ajut decât dacă mi se cere.”
**
Mai jos, câteva imagini care o suprind pe Dana într-o zi obișnuită, în care își vede de treabă, concentrându-se pe abilitățile pe care le are și bucurându-se de viață.
***
Povestea Danei a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.
Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.
Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.
Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă
