Povestea lui Adrian

Povestea lui Adrian

Nu pot să merg, dar, în rest, pot să fac orice!

Adrian Dumitru are 33 de ani și locuiește în județul Constanța. În 2017, a trecut printr-un accident grav de mașină: „Din cauza vitezei, a derapat mașina și am sărit de la 10-15 metri înălțime, de pe un pod. Am aterizat pe plafon și de atunci am rămas în scaun rulant.”

Primele luni după accident au fost grele: „Sincer, nici nu vreau să mi le amintesc, nu credeam că pot să trec peste. Multe regrete. A fost chinuitor, nu doresc nimănui să treacă prin asta. Dar ușor-ușor am luat viața în mâini și am trecut peste. A fost familia, care mi-a fost aproape, câțiva prieteni și ambiția mea. Sunt o persoană destul de optimistă și nu am căzut psihic. M-am ridicat, m-am stabilizat și am mers înainte.”

Adrian a avut primul contact cu scaunul rulant după trei luni și jumătate de la accident, perioadă pe care a petrecut-o în pat, la indicația medicilor. „Pentru mine a fost ceva uau, pentru că nu credeam că o să mai pot vreodată să mă ridic din pat. Când am mers prima oară pe holurile spitalului, a fost o senzație superplăcută și mi-a dat putere să merg mai departe. Toate lucrurile legate de scaunul rulant mi le-au spus cei de la Motivation; ei mi-au făcut și o instruire.” Cu echipa Motivation din Constanța a descoperit, pe rând, și celelalte aspect legate de viața în scaun rulant, care nu se văd cu ochiul liber. A aflat din experință proprie că, dincolo de afectarea mersului, sunt multe alte lucruri de gestionat, ca să aibă o stare de sănătate bună și să fie o persoană activă.

La momentul accidentului, locuia într-un apartament de 40 de metri pătrați, în Constanța, la etajul 3, fără lift. „Mă simțeam ca o pasăre în colivie. Depindeam mereu de cineva, nu puteam să ies, nu puteam să merg nici la un doctor. Trebuia să sun pe cineva să mă ajute să cobor de la etajul 3. Asta mă deprima cel mai mult – mă îmbrăcam, mă încălțam și trebuia să aștept pe cineva să mă ajute. Preferam să stau în casă și să apelez la cineva doar în situații de urgență.”

Adrian și-a dorit foarte mult să construiască o casă așa cum avea nevoie: „Fără praguri, fără trepte, urăsc treptele. Să fie camerele cât mai spațioase, să nu depind de cineva. Să pot să mă duc la frigider să îmi iau de mâncare, să ajung la aragaz, să pot să mă îmbrac și să mă spăl singur. Să nu fie niciun obstacol prin casă. Ușor-ușor, a ieșit ce trebuia.”

Cu doi ani în urmă, a început să tundă persoane apropiate, din familie. Cu timpul prietenii și cunoștințele au insistat să îi tundă și pe ei. „Acum tund zilnic și sunt foarte fericit cu ceea ce fac. Tunsul m-a ajutat foarte mult, am o ocupație, înainte eram toată ziua supărat, stresat, nu ieșeam din casă, nu comunicam cu foarte multe persoane, doar cu cei din familie. Aveam impresia că toată lumea se uită cu alți ochi la mine. Acum clar s-au schimbat lucrurile la 180 de grade. Fac orice ar trebui să facă un om normal. Mă plimb, merg la evenimente, la terasă. Orice face un om obișnuit, fac și eu.” De curând, Adrian a început să folosească rețelele sociale pentru a posta filmulețe din timpul tunsului. „Am primit foarte multe mesaje pozitive și asta m-a bucurat și urmează să mai pun câteva filme.”

La cinci ani după accidentul care i-a schimbat viața, Adrian este un om împlinit. El și soția lui și-au construit o casă așa cum și-au dorit, iar el își împarte timpul între tuns, treburile pe lângă casă, îngrijirea câinilor și activități relaxante cu familia și prietenii. Merge la mall, la piscină, iese în oraș și are un ritm activ. „Îmi place foarte mult să înot. Merg la piscină și înot fără niciun ajutor. Cobor din scaunul rulant, mă pun pe marginea piscinei și apoi înot. Eu așa gândesc: pot să fac orice, în afară de a merge pe picioarele mele.”

Mesajul lui pentru cei aflați la începutul parcursului în scaun rulant este unul sincer și încurajator. Nu neagă că e greu la început, dar spune că doar acceptând realitatea și schimbările și oferindu-și timp să le gestioneze, o persoană în scaun rulant poate să recâștige controlul asupra propriei vieți. Crede că o ocupație plăcută, potrivită, făcută cu plăcere, poate să schimbe mult perspectiva și lucrurile în bine.

**
Mai jos, câteva imagini care îl surprind pe Adrian într-o zi obișnuită.

***
Povestea lui Adrian a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.

Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă

Show Buttons
Hide Buttons
Call Now Button