Portrete

Povestea lui George

În urmă cu 22 de ani George a avut un accident, în urma unui plonjon în apa Siretului. Având o leziune medulară și fiind diagnosticat cu tetraplegie la numai 19 ani, a trecut inițial printr-o perioadă critică, în care a stat față în față cu afectările corpului și limitările de activitate, de o parte și cu frica de a fi dependent permanent de altcineva, pe de altă parte. Apoi, a început să facă recuperare, ceea ce l-a ajutat să aibă din ce în ce mai multă încredere că se poate adapta noii realități.

George conduce o mașină adaptată, deși, la început nu credea că va reuși, având în vedere că avea mobilitatea grav afectată la nivelul mâinilor.

Cu ajutorul oamenilor de la Fundația Motivation, a redobândit din ce în ce mai multe abilități de viață independentă: „încet-încet am început să mă îmbrac singur, să mă încalț. Poate pentru altcineva ar părea lucruri normale, ușoare, dar pentru mine era foarte greu. Toți colegii din jurul meu îmi spuneau să cred în mine și o să reușesc. La început, nu am crezut, însă, cu timpul, după câteva săptămâni, ajutat de ei, am reușit. Începeam programul pe la 8, însă eu mă trezeam la 5, ca să am timp să mă spăl, să mă îmbrac. Foarte greu mi s-a părut la început – am căzut, îmi luam doar un ciorap în loc de doi, dar reușeam, după trei ore, să fiu pregătit de începutul unei noi zile.”

George se transferă cu ușurință, pentru a testa, alături de colegul lui, sistemul BodiTrak, care identifică zonele expuse escarelor. La începutul parcursului său în scaun rulant, îi era dificil să se transfere în mod independent în și din scaunul rulant.

După o vreme, a fost întrebat de Fundație dacă vrea să facă parte din echipa permanentă Motivation România. A continuat să participe la stagiile de pregătire de viață independentă, unde vin oameni din toată țara care trăiesc în scaun rulant, și a devenit instructor de recuperare activă pentru viață independentă. „La rândul meu, am format și eu noi colegi, așa cum și alții m-au format pe mine și asta a fost o mare bucurie.”

Alături de Nelu, o persoană experimentată în manevrarea unui scaun rulant, George se bucură de o ieșire în parc și testează împreună handbike-ul Batec – o soluție pentru mobilitate crescută în scaunul rulant.

Din 2010, George este parte a echipei din Galați a Fundației Motivation, unde a fost unul dintre primii angajați. La început, a avut rol de instructor de recuperare activă, iar apoi a devenit coordonatorul echipei locale.

George îi face o vizită lui Mircea, unul dintre participanții la proiectele Motivation. Din programul lui George fac parte vizitele la domiciliul persoanelor care au nevoie de scaune rulante, cărora le recomandă echipamente potrivite și le împărtășește din experiența lui, pentru a-i ghida spre o viață activă.

Mai jos, câteva imagini care îl surprind pe George într-o zi obișnuită, alături de echipa Motivation din Galați.

Povestea lui George a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.

Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă

Povestea lui Alex

Alex a împlinit recent 4 ani. Este un copil vesel și luminos, mereu cu zâmbetul pe buze și în ochi.

Delia, mama lui, l-a înscris la un centru de recuperare, la începutul anului trecut. Din cauza pandemiei, centrul a fost închis în cea mai mare parte a lui 2020, iar anul acesta s-a deschis începând cu luna septembrie.

Alex luminează tot în jur, cu zâmbetul lui.

La centru, Alex face kinetoterapie, desenează, mănâncă și se joacă pe terenul de afară, unde activitatea lui preferată este să fie dat în leagăn. După program, pleacă spre casă împreună cu Delia. Uneori, dacă vremea este rece sau ploioasă, cei doi folosesc autobuzul, dar de cele mai multe ori Delia merge pe jos, iar Alex în scaunul rulant primit de la Motivation. Acesta îi oferă mult mai multă independență și se poate deplasa cu ușurință în el, față de căruciorul pentru copii, pe care îl folosea mai mult înainte să intre în legătură cu Motivation. În plus, „pe stradă se aud tot felul de comentarii, ceilalți copii îl strigă bebe dacă îl văd în căruciorul pentru copii.”

Alex preferă să se deplaseze în scaunul rulant, pentru că e independent și poate să exploreze mai mult.

Delia a aflat de Fundația Motivation de la alți părinți de la centru. Înainte de a primi scaunul rulant, Alex depindea de mamă pentru fiecare mișcare pe care voia să o facă: „mami, mami, du-mă în bucătărie, du-mă încolo. După o vreme, nu mai zicea nimic, unde îl puneai, acolo rămânea și am observat că devenea din ce în ce mai trist. Am sunat la Motivation, am explicat care este situația și a venit cineva de la ei la noi acasă. L-a măsurat pe Alex și curând am primit scaunul rulant adaptat pentru el.”

Pentru că e în creștere, anul acesta Alex a primit un al doilea scaun rulant de la Motivation, potrivit nevoilor sale, prin programul Fondul Scaunelor Rulante.

Alex, tare bucuros că are parte de încă o întâlnire cu prietenii săi și că se anunță încă o vizită în parc.

Alex s-a născut în Italia, unde mama lui era plecată pentru muncă. Până la 11 luni, dezvoltarea lui motrică părea normală. Apoi, Delia a observat că Alex nu mai stă bine în picioare. La vizita la pediatru i s-a spus însă că e normal și să nu se îngrijoreze. Câteva luni mai târziu, regresul era, totuși, din ce în ce mai vizibil, așa că Delia a venit în România cu el și a mers la un control la un neurolog. În urma unei testări genetice, Alex a fost diagnosticat cu Amiotrofie Spinală tip II, iar astăzi urmează un tratament cu Spinraza, făcând injecții la fiecare patru luni.

Acasă, Alex este un copil activ: desenează, se joacă, o ajută pe Delia la curățenie și se deplasează prin casă fie în scaunul rulant, fie cu ajutorul unei triciclete. Dacă vremea e frumoasă, iese la unul din cele două locuri de joacă din preajmă.

Alex are mai multă libertate de mișcare de când folosește un scaun rulant și se bucură de ea testând noi activități, inclusiv ajutându-și mama să facă curat.

Îi place foarte mult compania altor copii și se bucură de fiecare întâlnire cu gașca de la grădiniță. În compania colegiilor și a doamnelor educatoare, participă la toate activitățile – chiar și jocul de șotron a fost adaptat, ca să se alăture și Alex.

Bucurie, în parc.

Mai jos, câteva imagini care îl surprind pe Alex într-o zi obișnuită, în care împarte cu generozitate din zâmbetul și inocența sa.

Povestea lui Alex a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.

Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă

Povestea Ștefaniei

„Mergem înainte; trebuie să înveți să trăiești cu ce ai.”

Pentru Ștefania, fericirea este cel mai ușor de găsit în lucruri mici, iar cele mai mari satisfacții i le aduce familia ei. Este mamă a patru copii – fiica cea mare are 22 de ani, iar mezinul, 11.

Crede că toți învățăm din situațiile prin care trecem, din lucrurile bune și din cele mai puțin bune. De profesie, este asistentă medicală, așa că e obișnuită să gestioneze situații dificile. Nu îi place să se plângă, ci preferă să ia ce e mai bun din tot ce i se întâmplă și consideră că suntem responsabili pentru alegerile noastre.

În octombrie 2011, Ștefania a avut un accident: a fost lovită de o căruță, iar coloana i-a fost fracturată la nivelul vertebrei L1, în zona lombară. De atunci, folosește un scaun rulant. Puternică și încrezătoare, avându-i aproape pe soțul și copiii ei – cel mic, în vârstă de 1 an, la momentul accidentului – Ștefania a reînvățat să facă toate lucrurile, de data asta în alt mod. Trece prin toate zilele dârză și nu renunță la nimic din ce îi place: plimbările în natură, călătoriile, pregătirea unor deserturi delicioase sau lucrul de mână, care-i decorează cam toate colțurile casei.

Natura, credința și lucrul de mână sunt refugiile Ștefaniei.

Lipsa accesibilității pentru persoanele în scaune rulante o deranjează și sesizează de fiecare dată când lucrurile nu stau așa cum ar trebui. În trecut, a locuit și lucrat în Spania și își amintește că accesibilitatea nu era o problemă acolo. Era firesc să vezi persoane utilizatoare de scaune rulante la tot pasul, prezente în comunitate.

La momentul accidentului, a fost greu, pentru Ștefania și soțul ei. Locuiau cu patru copii mici în oraș, la etajul doi, într-un bloc, dar cu timpul au reușit să construiască o casă în județul Maramureș, în afara orașului, cu ajutorul familiei și al prietenilor. Așa, totul a devenit mai ușor. Cei doi soți au adaptat locuința nouă pentru nevoile Ștefaniei. Se bucură de proximitatea naturii și parcă nimic nu e mai gustos decât legumele și fructele culese din grădina lor.

Ștefania, la ea acasă, bucurându-se de apropierea de natură.

Anul trecut, în iunie, Ștefania a mers împreună cu soțul ei 700 de kilometri pe celebrul drum de pelerinaj Camino de Santiago, una dintre cele mai vechi rute de acest gen din Europa, declarat patrimoniu mondial de UNESCO. Pe drum, Ștefania a folosit un handbike primit de la Motivation, care se cuplează la scaunul rulant și îi e de ajutor pentru deplasările pe drumuri lungi, pe diferite tipuri de suprafețe.

Au călătorit între România și Spania două zile cu autocarul, pentru că zborurile s-au anulat din cauza pandemiei. „În prima zi pe Camino, la Pamplona, a fost foarte greu, un drum rău de piatră și ne-a prins și ploaia. A fost greu să găsim și cazare, majoritatea erau închise. Noi am mers zile întregi și nu ne-am întâlnit cu alți pelerini. E foarte greu, psihic, nu numai fizic, să mergi atât de mult, dar merită.”

Ștefania și soțul ei, bucurându-se de o plimbare în natură.

Anul viitor își doresc să continue drumurile, de data aceasta pe bucata de Camino din Portugalia, o rută de aproximativ 1.000 de kilometri. Până atunci, cei doi soți explorează locuri frumoase din România și scriu despre experiențele lor pe blogul Călătorim cu roți, pe Instagram și Facebook. „Vreau să le arăt oamenilor că izolarea persoanelor cu dizabilități este doar o condiționare personală interioară, iar dacă vrei ceva, chiar poți realiza: poți călători, poți merge la mare sau la munte, poți face orice.”, spune Ștefania.

În ultimii ani, Ștefania a avut rol de mentor voluntar în echipa Motivation și a oferit îndrumare pentru viață independentă, prin telefon, pentru alte femei care au început să folosească scaune rulante de puțin timp.

Ștefania râde așa cum face toate lucrurile – cu poftă de viață.

Mai jos, câteva imagini care o suprind pe Ștefania într-o zi obișnuită, bucurându-se de familia ei, de casa lor și de toate lucrurile bune pe care i le-a oferit viața.

Povestea Ștefaniei a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.

Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă

Povestea Danei

„Viața în scaun rulant e normală!”

Danei îi place să fie activă și independentă pe parcursul întregii zile: „bag hainele la spălat, scot uscătorul pe balcon, le întind, dau cu mătura, fac mâncare, mă duc la cumpărături, la poștă, oriunde trebuie să ajung.”

Prin felul ei, face ca toate lucrurile acestea să pară simple. Le îmbracă pe toate în naturalețe și drag de viață, două dintre trăsăturile ei principale, evidente de la prima vedere.

Pentru Dana, care acum are 36 de ani,  faptul că folosește un scaun rulant nu e decât un fapt divers, printre altele. Așa e de când se știe, iar familia ei a tratat-o mereu ca pe ceilalți frați și a încurajat-o să facă ce își dorește.

Dana, pregătind masa pentru ea și soțul ei, Ioan.

Încă de la naștere, Dana nu a putut să își folosească picioarele. „Eu nu m-am considerat niciodată diferită. Copiii, ca orice copii, mă discriminau, strigau după mine, dar mie nu-mi lipsea nimic. Frații mei se jucau cu mine și asta îmi era de ajuns. Am făcut doar patru clase, pentru că ai mei nu m-au putut duce la școală, fiind departe, și nu am găsit profesori care să vină acasă. Dar am învățat engleză singură și restul învățam cot la cot cu frații mei. Mama mi-a zis tot timpul că nu există nu pot, așa că am învățat să fac o mulțime de lucruri.”

Pe Ioan, Dana l-a cunoscut pe internet, în urmă cu 14 ani. La vremea respectivă, locuia cu mama și frații în Harghita. Ioan a vizitat-o și a fost impresionat, așa cum spune el, de „viața pe care o are în ea”. S-au căsătorit și s-au mutat în Tălmaciu împreună. În casa lor, Dana și-a pus amprenta peste tot – la tot pasul dai peste un citat pozitiv, un autocolant vesel. Dana se simte bine aici și duce o viață firească, „nespectaculoasă”, cum spune ea. Oamenii i se par prietenoși, nu o fac să se simtă diferit.

Dana, ținându-i ușa domnului care aduce pâine la magazinul de lângă casă.

Îi place să pescuiască și dă drumul peștilor prinși înapoi în apă. Nu ratează nicio ocazie de plimbare în natură și se bucură de culorile fiecărui anotimp. Iubește să meargă să asiste la meciurile de baschet și de fotbal, unde face galerie pentru echipele locale.

Din 2015, folosește scaunul rulant primit de la Motivation, care a înlocuit un echipament de mobilitate vechi, mult mai mare, greu și incomod. A învățat rapid să folosească noul scaun rulant, cu ajutorul echipei de la fundație, în tabăra de recuperare activă la care a participat. De atunci, a câștigat libertate și independență în deplasare. Nu a ratat nici ocazia de a participa la evenimente sportive, alături de #TeamMotivation, ca să demonstreze încă o dată că abilitățile contează.

Dana se transferă în mașină. Soțul ei o asistă, dar nu intervine decât dacă ea îl roagă.

Așa cum spune soțul ei, Ioan, „cu ea am învățat un lucru important: să nu ajut decât dacă mi se cere.”

Mai jos, câteva imagini care o suprind pe Dana într-o zi obișnuită, în care își vede de treabă, concentrându-se pe abilitățile pe care le are și bucurându-se de viață.

Povestea Danei a fost documentată în cadrul proiectului „Advocacy pentru accesul în comunitate al utilizatorilor de scaun rulant”. Proiectul este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu Asociația Segoia, cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Acesta are drept scop sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea mobilității și sănătății utilizatorilor de scaune rulante.

Mai multe informații despre proiect pot fi găsite accesând link-ul https://motivation.ro/abilitatile-si-drepturile-conteaza/.

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

Text: Bogdan Dincă, Erika Garnier
Fotografii: Bogdan Dincă